De trei ori NU AM…

Nu am vrut…

De obicei asta spunem cand am intreprins o actiune prin care am ascuns ceva si de ce nu chiar am, mintit cu buna stiinta crezand ca nu o sa se afle. Minciuna, sub orice forma ar fi ea:

-Murdara (mincina care este bine ticluita si premeditata, iar cel care minte in felul acesta de obicei are probleme grave la „mansarda”).

-Involuntara (sau minciuna de autoaparare, un stil invatat din copilarie, cand am aflat crudul adevar ca, indiferent daca spunem adevarul, tot suntem pedepsiti, asa ca, mai bine mintim).

-Nevinovata (tipul de minciuna, care, de obicei ia nastere din dorinta de a face o surpriza pe ascuns celuilalt).
„minciuna” provoaca un efect de dezamagire si dezaprobarea celor care mint de cei care sunt mintiti. Ideal ar fi sa nu mai existe ramura asta de exprimare in viata noastra, insa, din pacate si minciuna este un rau necesar.

nu-nu-nu

Nu am stiut…

O reactie aparuta atunci cand am facut ceva bun sau rau, insa rezultatul ne-a surprins chiar si pe noi, placut sau neplacut. Este totodata o justificare in fata persoanelor pe care le-am afectat prin faptele noastre si pe care totusi, intr-un final nu doream sa le afectam in felul in care a iesit:

-Nu am stiut ca asa va iesi ceea ce am facut, ca daca stiam iti jur ca nu se intampla asa! (asta spunem cand este de rau).

-Nu am stiut ca vei fii asa de fericit(a), daca stiam iti ofeream asta de mai multa vreme! (asta cand este de bine).
Oricum ar fi, expresia „nu am stiut…” ne scapa din multe incurcaturi in care intram cu voie sau fara voie.

Nu am crezut…

Aici este putin mai greu de descifrat aceasta atitudine umana, deoarece implica mai multe trairi:

-Nu am crezut ca vreau sa ma implic, dar totusi am facut-o! (o justificare absolut puerila, de cele mai multe ori, deoarece tot ceea ce facem din proprie initiativa implica din start acordul nostru);

-Nu am crezut ca stiu! (apare atunci cand reusim sa atingem un tel, cu toate ca nu ne asteptam sa acumulam cunostintele necesare intr-un timp foarte scurt).

-Nu am crezut ca pot! (reactie la o reusita personala aparuta in urma unei fortari din partea celor care sunt langa noi si cum spuneam ne obliga sa facem ceva, ceea ce noi nu vrem sa facem, iar dupa ce, obligati facem acel ceva si culmea, ne si ieise,justificam in modul de mai sus).

„nu am crezut…” expresie de uimire, dezamagire, surprindere sau resemnare, care, de obicei ne descatuseaza si ne relaxeaza muschii incordati in timpul actiunii.

Lasă un răspuns