Sunt un consumator de internet moderat, as vrea sa cred. Lucrul in fata calculatorului este si cel care ma aduce mai aproape decat as vrea de tehnologie si de tot ceea ce inseamna lumea virtuala. Cu toate acestea, cand ies undeva, cu cineva, incerc pe cat posibil sa ma concentrez pe discutia cu persoana respectiva si nu pe dat check-in sau conversat cu alte persoane pe Facebook.
Din pacate am devenit prea dependenti de tot ceea ce inseamna laptop, iPod, iPad , iPhone si toate i-urile aferente. Am uitat sa socializam cu oamenii atunci cand ii avem in jurul nostru si suntem absorbiti de „statul pe net.” Atat de absorbiti incat uitam ca cei dragi nu vor fi mereu langa noi, sau noi langa ei. Uitam ca viata este atat de scurta incat nu ar trebui sa ne permitem sa ii neglijam in favoarea unui joc de Candy Crush sau a like-urilor date cu nemiluita.
Uitam ca viata nu trebuie traita pe Facebook, uitam ca putem iesi in oras si fara sa ne dam check-in pentru ca toata lumea sa stie unde suntem la orice ora din zi si uitam ca putem pastra amintiri dragi si in albumul foto personal, nu neaparat expus pe internet. Suntem atat de atrasi de lumea virtuala incat uitam sa traim in lumea reala si ajungem sa pierdem momente importante din cauza telefoanelor inteligente. Pacat ca telefoanele inteligente, dotate cu toate functiile posibile ne face pe noi, oamenii, mai lenesi si mai incapabili de a ne pune in miscare toate abilitatile de socializare cu care ne laudam in CV-uri.
Poate acest scurt discurs nu are nicio putere pentru voi, insa acest filmulet a reusit sa ma impresioneze si sa-mi smulga un zambet trist. Am evoluat, insa am uitat sa fim oameni!